Pestera consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada in centrul salii. Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.

O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala blocata.

Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il pastreaza rece in timpul anului.

 Scarisoara, pestera sculptata in calcare jurasice, situata in sudul Masivului Bihor (Muntii Apuseni), care adaposteste un ghetar (cu o suprafata de aproximativ 5550 m² si cu un volum care oscileaza intre 40000 si 55000 m³).
Intrarea in pestera (la circa 1200 m altitudine) se face printr-un aven adanc (48 m) care comunica cu o sala mare, circulara, si prin intermediul careia se asigura accesul in celelate sali.

Are galerii ca Maxim Pop, Palatul Sanzienii (cu forme concretionale calcaroase frumoase), care leaga intre ele numeroasele sali, ca Biserica, Biserica Noua, Catedrala s.a. Multe sali sunt pardosite cu gheata. Iarna, temperatura aerului din pestera inregistreaza aceleasi oscilatii ca temperatura aerului din jurul avenului; vara temperatura ramane constant sub 0°. Este monument al naturii si obiectiv turistic.

Pestera Ursilor adaposteste o extraordinara gama de formatiuni stalagmitice si stalactitice variate ca marime forme, precum si un mare numar de urme de viata si resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut cu mai bine de 15.000 de ani.

Intrarea in pestera se afla la 482 m altitudine. Pestera Ursilor are o lungime de peste 1 km. Se desfasoara pe doua nivele suprapuse: unul superior fosil cu o lungime de 488 de m amenajat pentru circulatia turistica, si unul interior, temporar activ, lung de 521 de m declarat rezervatie stiintifica. Etajul superior are trei galerii: galeria ursilor, galeria Emil Racovita si galeria lumanarilor. Mastodontul, Draperiile din galeria ursilor, Portalul, Pagodele, lacul cu nuferi etc. sunt numai cateva din frumusetile arhitectonice create de natura in adancurile acestei pesteri.

Vizitarea pesterii incepe cu galeria ursilor in care se gasesc resturi scheletice si vetre de Ursus Spelaeus, continua cu galeria Eml Racovita, bogata cu masive stalagmitice si stalactitice de tipul macaroanelor si sfarseste cu galeria lumanarilor.

Pestera Muierilor, spendid monument al naturii, este situata geografic in Depresiunea Getica a Olteniei, pe teritoriul comunei Baia de Fier, judetul Gorj. Numele de Pestera Muierilor, asa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine din faptul ca, in timpuri stravechi, bântuite de razboaie pe când barbatii plecau la lupta impotriva celor care le incalcau tara, femeile si copii se ascundeau in aceasta pestera, transformata in adapost bine aparat si nedescoperit de catre navalitori. Urmarind galeria principala prin care lumina becurilor profileaza in contra-lumina un sanctuar la pasii nostri se ridica din podea o formatiune prin care precipitarea milenara a calcitei a dat o forma asemanatoare unei cupole gotice ce a primit denumirea de Domul mic. In stânga sub feeria proiectata a reflectoarelor apare ceea ce vizitatorii au numit Sala Altarului. Extaziat de arcadele sustinute de coloanele ce imbina plafonul ridicat cu podeaua vizitatorul isi denumeste chiar fara o sugerare formatiunile; Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare.

Imaginea unui sacrificiu practicat de homo sapiens asa cum l-a practicat in mileniile trecute este revitalizata de imaginea Stâncii insângerate in care scurgerile de oxid de fier au dat dantelariei o finete inegalabila. Mai sus o colonie de lilieci penduleaza in Cupola de 17 m inaltime emitând un sunet asemenea unui clopotel de argint, sunet care e ritmat de picaturile de apa. Spre est, dupa numerosi bolovani, se strecoara o raza de soare ce patrunde prin gura estica a pesterii, gura ce se deschide in versantul abrupt al Cheilor Galbenului. Tot in aceasta pestera mai intalnim Bazinele Mari, Cascadele impietrite, Turcul, Mos Craciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Ranit etc.